Eu tot nu înțeleg de ce toată lumea se teme de pregătirea
salatei de icre. Mai ales că ne întâlnim cu ea încă de mici copii. Să-mi spună
cineva că nu a amestecat icrele de Sărbători pe la 8- 10 ani ca să îi fie mamei
de ajutor… Sau că nu a amestecat maioneza cu lingura de lemn până făcea „scurtă”
la mână J.
Este adevărat că mai nou preferăm să cumpărăm o cutiuță de 80
gr. sau 200 gr. de icre gata preparate însă nu se compară nici pe departe cu
cele făcute în casă. Bineînțeles că acum avem mixerul la îndemână și ne e mult
mai ușor, dar ce satisfacție mai mare să ai atunci când ți se taie salata și te
întorci la lingură ca să simți acea plăcere de real succes când începi dintr-o
parte a castronului să o repari ușor cu ajutorul unei felii de pâine înmuiată
în apă sau cu puțin griș fiert.
Vă invit la o porție de „amintiri” cu gust de știucă și
crap.
