Mâncarea este un excelent mijlocitor între oameni. Fie ea
aperitiv, ciorbă sau desert, este un prilej minunat de a împărtăși la o masă
amintiri, întâmplări sau alte impresii, mai ales când cei alături de care te
bucuri vin de pe diverse meleaguri ale țării.
Emoția care m-a cuprins cu doar câteva zile înainte de a-mi
revedea într-o minunată locație de la Arieșeni colegii de liceu pe care nu i-am
întâlnit de 28 de ani, a fost maximă și nu puteam rata ocazia de a-i surprinde
cu ceva dulce pregătit de mine cu multă pasiune.
Mi-a fost greu să mă decid ce să fac astfel încât să
satisfac toate gusturile, necunoscute de mine bineînțeles, dar au câștigat
multicolorele macarons umplute cu diverse creme, checul cu fructe confiate și glazură de lămâie și, desigur, tarta cu ciocolată pe care nu o poate refuza
nimeni.
Toate bucatele savurate împreună, de la pâinea cu ceapă și
slănină afumată pregătită la grătar, grătarul pregătit spre final sub umbrelă
din cauza ploii, pâinea țărănească de o jumătate de metru adusă de Moni de la
Oradea, brânzica, ouăle bio sau legumele din grădină aduse de colegi, cârnații
virșli din carne de capră gustați pentru prima oară cu această ocazie, pălinca,
vișinata, sau vinul de casă, până la drob și deliciosul gulaș pregătit de Dana,
toate au avut un gust de excepție pe care l-am savurat din plin cu tot sufletul
meu plin de încântare, emoție și sensibilitate nerostită.
Sigur am uitat să menționez ceva care să nu mă fi
impresionat prin gust, calitate sau companie deosebit de plăcută, dar subiectul
acestei postări se vrea a fi o părticică din remember-ul unui week-end minunat
pentru care le mulțumesc colegilor mei, mai ales după aprecierile deserturilor
pregătite printre care s-a aflat și tarta de mai jos.
