De fiecare dată când mă pregătesc să prepar o prăjitură sau
plăcintă cu dovleac, iau în calcul că trebuie să îmi rămână și câteva felii
sănătoase pe care să le bag la cuptor.
Mirosul inconfundabil de dovleac copt cu miere și
scorțișoară îmi aduce aminte întotdeauna de copilăria de la țară când așteptam
cu nerăbdare să scoatem din cuptorul sobei înfierbântate feliile îmbietoare cu
miros autentic de scorțișoară.
Asta bineînțeles după ce tatăl nostru ne decupa cu multă
îndemânare dovlecii adunați din grădină. Avea o poftă interminabilă de a se
distra alături de noi când vedeam cum prinde contur ”fața” luminată ulterior
din dovleacul sculptat cu o formă imensă a ochilor, nasul în formă de triunghi
și gura puțin strâmbă.
