Îmi place să simt în bucătărie mirosul natural de vinete
coapte. Este un mare dezavantaj al faptului că locuiești într-un apartament și
te vei afuma fără doar și poate, iar în același timp nu ai la îndemână grătarul
acela rustic ce dă vinetelor un gust și o aromă de neînlocuit, dar chiar și așa
ai o satisfacție maximă când savurezi o salată proaspătă de vinete cu maioneză.
4 vinete
4 linguri ulei de măsline
1 ceapă mică
Sare după gust
Maioneză:
1 gălbenuș crud
1 linguriță muștar
150 ml. ulei
1 lingură zeamă de lămâie
Eu coc vinetele de cele mai multe ori în cuptorul aragazului datorită faptului că
așa sunt sigură că sunt coapte foarte uniform, dar de această dată am vrut să
mă apropii cumva de grătarul din natură și le-am copt pe o „plită” care are
câțiva zeci de ani și se pare că va mai rezista încă vreo trei generații.
Le-am tăiat în prealabil frunzulițele de lângă codițe, le-am
șters foarte bine și le-am dat câte o înțepătură în partea de jos cu un cuțit.
Nu demult am aflat acest „secret” care se pare că ar trebui să prevină
explodarea vinetelor în timp ce se coc permițând astfel aburului din interior
să fie evacuat.
Le pun pe plită cu focul de la aragaz măricel și le țin sub
observație ca să le pot întoarce destul de des pe fiecare parte încă necoaptă.
Între timp mă apuc să prepar maioneza. Pun într-un bol un
gălbenuș crud și o linguriță de muștar, le omogenizez cu o lingură și încep să
adaug cu multă răbdare câte un firicel de ulei amestecând încontinuu. Pentru
cantitatea de miez a vinetelor pe care le am, estimez că îmi ajung cam trei-
patru linguri de maioneză. Asezonez cu puțină sare și adaug o lingură de zeamă
de lămâie.
Nu uit bineînțeles de vinetele de pe aragaz și le mai arunc
câte un ochi din când în când. Arată ca și cum ar fi arse rău dar nu vă
speriați, dincolo de această coajă se află savoarea miezului pe care îl voi
pregăti.
Le dau deoparte și le las să se răcorească puțin, atât cât
să nu mă mai frigă la degete. Este foarte important să nu se răcească deoarece
atunci nu le vom mai putea curăța ușor de coajă.
Iau o lingură de lemn și le
deschid pe de-a lungul astfel încât să pot trage de sus în jos cu lingura pulpa
coaptă frumos. Îndepărtez și resturile de coji arse care mi-au scăpat și las
vinetele astfel obținute să se răcească pe un tocător puțin înclinat, pentru a
se scurge zeama lăsată.
Când s-au răcit suficient le toc foarte fin folosind tot
lingura de lemn și le mut într-un castron pentru a le mai freca puțin cu 4
linguri de ulei.
Adaug sare, încorporez 3 linguri pline de maioneză și ceapa
tocată foarte, foarte mărunt.
Multe persoane preferă salata de vinete cu usturoi, personal
am încercat, dar din păcate această combinație nu este pe gustul meu. Se poate
adăuga și pătrunjel, mai multă zeamă de lămâie, orice vi se pare că este
potrivit pentru acest preparat și vă place.
Eu sunt înnebunită după salata de vinete cu maioneză și
puțină ceapă. Poate fi și fără, așa simplă…, dacă are feliuțe de roșii aproape,
e perfect!
Să aveți poftă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu